Legaturi de sange | Michel Bussi
Vechi fief al lui Mazarin si colonie penitenciara secole la rind, insula Mornesey ascunde o istorie tumultuoasa si un mister care fascineaza localnicii si turistii deopotriva: legendara Nebunie Mazarin, comoara fabuloasa ce ar fi fost ingropata aici cu sute de ani in urma. In vara cind implineste saisprezece ani, Colin, un baiat orfan, alege nu intimplator o tabara din Mornesey: pe situl de la abatie si-a petrecut primii ani din viata si tot in apele insulei s-ar fi sinucis tatal lui, arheolog implicat intr-o afacere necurata cu imobiliare. Toata viata i s-a spus ca tatal lui a murit, dar semne stranii si o profetie enigmatica a mamei lui il incredinteaza ca acesta se ascunde undeva si ca intr-o zi o sa-l regaseasca. Sa fie o coincidenta ca tocmai in timpul vacantei lui evadeaza doi detinuti din penitenciarul Mornesey? Si ce e cu necunoscutul acela, pe care l-a vazut in amintire de atitea ori? Incercind sa afle raspunsul la intrebari care l-au bintuit toata copilaria, Colin porneste intr-o cursa contracronometru plina de pericole, la capatul careia vor iesi la iveala secrete dureroase si adevaruri tulburatoare. Un roman initiatic despre memorie, identitate si familie, in care misterul si aventura se impletesc cu problematica psihologica si sociala.„O poveste halucinanta, personaje emotionante si un deznodamint genial.” (Elle)„O intriga palpitanta, cu o tesatura impecabila.” (La Voix du Nord)„Intimplari cumplite se desfasoara in fundal, referinte culturale apar la tot pasul, iar constructia romanului e complexa si totodata extraordinar de dinamica. Esafodajul cartii e magia lui Bussi: suntem in cel mai picaresc dintre romanele sale.” (la Repubblica)„Va intersectati cu cineva si, o clipa, vi se pare ca-l recunoasteti... inainte sa va dati seama ca e o prostie si sa realizati: acel cineva, o stiti prea bine, a murit. Imaginatia a luat-o inaintea ratiunii. Silueta, umbra, vocea, risul acelea nu pot fi ale bunicului, ale prietenului din copilarie, ale fostului vecin. Acest roman s-a nascut tocmai din senzatia asta rascolitoare.” (Michel Bussi)
