Dragostea in spaniola | Benito Perez Galdos, Leopoldo Alas Clarin, Armando Palacio Valdes

In literatura spaniola, secolul al XIX-lea este cunoscut ca „epoca de aur a romanului“. S-a impus atunci o generatie exceptionala de prozatori – de la Benito Perez Galdos pana la Vicente Blasco Ibanez sau Emilia Pardo Bazan. Nicicand in istoria literaturii nu mai existasera atat de multi romancieri de o asemenea anvergura. insa, desi romanele sunt cele care s-au bucurat de un succes rasunator, au revolutionat tehnica narativa si i-au transformat in autori canonici, proza lor scurta nu este mai putin inovatoare sau valoroasa.Va propunem, asadar, un volum inedit, in care am reunit cele mai frumoase povestiri de dragoste ale romancierilor spanioli emblematici pentru aceasta perioada, texte surprinzatoare si eclectice ale unor scriitori pe care credeati ca ii cunoasteti. Veti descoperi un Perez Galdos de o ironie muscatoare, un „Clarin“ autor de proze tandre si tulburatoare, o incantatoare povestire fantastica scrisa de Juan Valera, prima nuvela politista din literatura spaniola, precum si alte mici bijuterii narative care pun intr-o noua lumina autori deja clasicizati.Leopoldo Alas „Clarin“, Emilia Pardo Bazan, Juan Valera, Benito Perez Galdos, Felipe Trigo, Vicente Blasco Ibanez, Pedro Antonio de Alarcon, Armando Palacio ValdesBenito Perez Galdos (1834-1920) este cel mai de seama reprezentant al curentului realist din literatura spaniola de secol XIX si unul dintre cei mai mari scriitori hispanofoni. Galdos este considerat scriitorul care a reinsufletit traditia narativa spaniola, redandu-i prestigiul de care se bucura in timpul asa-numitului „Secol de Aur“, iar cariera sa literara coincide cu ceea ce se cheama renasterea romanului spaniol.Este autorul care a racordat romanul spaniol la traditia realismului european si i-a trasat noi directii teoretice: preocuparea pentru viata de zi cu zi a oamenilor din clasa mijlocie (seria de douazeci si patru de „Romane spaniole contemporane“, asemanatoare, in stil si subiect, cu Comedia umana a lui Balzac: El doctor Centeno, Fortunata si Jacinta, La de Bringas etc.), pentru dramele lor spirituale (Dragoste pierduta, La loca de la casa, Misericordia etc.), pentru identitatea nationala spaniola (seria „Episoadelor nationale“: La corte de Carlos IV, Los cien mil hijos de san Luis, Luchana, Las tormentas del 48 etc.).In 1897 a fost ales membru al Academiei Regale, in ciuda opozitiei neocatolicilor, care il contestau din pricina romanului Dona Perfecta, prin intermediul caruia denuntase intoleranta religioasa. A fost membru al Fortelor Republicane Unite, deputat si chiar copresedinte al Coalitiei Republicano-Socialiste, in 1909. La moartea sa, in 1920, cortegiul funerar a fost compus din mai bine de douazeci de mii de madrileni.Armando Palacio Valdes (1853-1938) este scriitorul realist spaniol care a acordat, in romanele sale, un rol mult mai important criticii sociale decat toti contemporanii sai. Daca Perez Galdos se apleca mai mult asupra contextului istoric, iar „Clarin“, asupra problemelor de constiinta ale personajelor, Valdes a descris viata dura a taranilor, exploatarea muncitorilor, frivolitatea si imoralitatea bogatilor si lipsurile, violenta si abuzurile pe care trebuie sa le indure cei lipsiti de putere.Si-a inceput cariera ca traducator, editorialist cultural si critic literar. Primele volume publicate au fost colectii de articole critice aparute anterior in reviste literare: Los oradores del...