Ciuleandra | Liviu Rebreanu

Ciuleandra, asa de inrudit in esenta cu celelalte romane ale d-lui Liviu Rebreanu, dar marcand din partea autorului o preocupare constanta de innoire, de curiozitate psihologica, chiar daca ceva ar ramane nelamurit in studiul cazului pe care-l alege. Important este, si vom avea prilejul sa staruim, ca lacunele – daca sunt – nu impieteaza cu nimic mersul romanului, pentru ca autorul a preintampinat din vreme obiectiile, asezand pe la rascruci strajeri si calauze, care informeaza si conduc pe cararile firesti ale povestirii, chiar daca, din cand in cand, aceste carari se pierd sau nu par sa duca la obiectivul concluziv al romanului. Este in acest nou roman al d-lui Liviu Rebreanu un asa de pretios dar de reconstituire psihologica, incat chiar daca, precum e si firesc, unele trepte vor fi sarite, opera nu sufera in intregul ei. Vorbeam mai sus de lacune, si acum de anume trepte sarite. Sa precizam prin simplificare. E in acest roman un caz de obsesie sufleteasca al unui tanar, Puiu Faranga, copilul unic al unui fost ministru, vlastar de protipendada, secatuit, si pe care tatal sau l-a fost insurat cu o virgina faptura de tara, pentru ca sangele boieresc sa se invioreze prin acest altoi de calitate. Alegerea miresei a avut loc intamplator, intr-un sat din Arges, in timpul horei, si mai ales in tipul jocului zvapaiat, coplesitor, devorant care se numeste Ciuleandra si pe care-l joaca cu invoirea batranului si Puiu Faranga, care se nemereste prins in hora alaturi de Madalina, o fecioara peste fire de frumoasa, o domnita rustica, pe care Puiu o si indrageste si care, cumparata aproape de batran, infiata de o matusa a lui Puiu, e crescuta in strainatate si dupa opt ani ajunge sotia lui Puiu Faraga. Or, pe aceasta Madalina, Madeleine astazi, si sotie perfect nobilata, Puiu Franga o omoara tocmai cand trebuia sa se duca la un bal la Curte, si atunci tatal sau, fostul ministru de justitie, si cu matusa sa Matilda, in complicitatea binevoitoare a prefectului de politie Nicolae Spahiu, cauta sa-l scape de urmarile grave ale acestui asasinat ordinar; il interneaza in aceeasi noapte chiar intr-un sanatoriu al unui medic prieten al batranului la Sosea, pentru ca, sub observatie, sa se conchida la iresponsabilitatea asasinului.