Basme romane - G. Dem. Teodorescu

In revarsatul zorilor, tanarul se scula ca sa se spele si, netezindu-si parul, il simti incleiat de dulceata. Nu-i trebuia lui multa gandire ca sa ghiceasca siretlicul: deci se apropie frumusel de patul fetei, care acum dormea dusa, lua chiseaua de dulceata si, mergand din om in om, ii manji pe toti in cap cu cate nitica zeama, apoi se aseza in pat. La ziua alba, fata se destepta mai inainte si iesi indata, incuind usa pe dinafara. Dupa cateva vreme, slujitorii venira sa-i cerceteze, ca sa afle pe hotul manjit cu dulceata: cand colo, ce sa vaza? Toti ca unul.