Orasul sacrificat. Al Doilea Razboi Mondial la Ploiesti/Lucian Vasile

In 1939, Ploiestii erau un oras prosper, bogat si plin de incredere in viitor sau. Peste doar 5 ani, sute de cladiri erau incendiate sau distruse, strazile pline de moloz si gropi si doar cateva mii de oameni mai ramasesera in oras. Bombardamentele americane, dar si cele sovietice si britanice, transformasera radical urbea lui "ce bei?" intr-o asezare - fantoma. Cartea "Orasul sacrificat. Al Doilea Razboi Mondial la Ploiesti" surprinde povestile de viata cotidiana ale ploiestenilor din ultimii ani ai unei Romanii peste care comunismul inca nu-si pusese amprenta. In timp ce autoritatile se pregateau sa infrunte atacurile aeriene, oamenii se distrau, avea temeri, isi faceau sperante, traiau deceptii sau iubeau. Al Doilea Razboi Mondial a reprezentat o trauma pentru comunitatea ploiesteana, adeseori uitata, prinsa intre perioada interbelica idealizata si cea comunista. . Cand am iesit din casa - cateva case invecinate distruse. Centrul ardea. Numai cioburi de geamuri si moloz. A fost ultima zi normala pe care am avut-o in viata mea si in orasul Ploiesti. Dimineata, inainte de bombardament, cand am iesit in oras, magazinele deschise, lumea se ducea la treburi, trasurile - ca erau trasuri pe vremea aia, nu masini - circulau in mod normal, zarzavagii cu zarzavaturi, iaurgii cu iaurturi, fructarii cu cosurile Toata viata normala a orasului Ploiesti si a Romaniei antebelice. Dupa ce s-a terminat bombardamentul asta, toate astea au fost terminate pentru totdeauna. Orasul era o ruina nu mai era nimic normal. Si nici n-a mai fost vreodata ceva normal. (Alexandru Comanescu, despre bombardamentul din 5 aprilie 1944)