Maramures, centrul lumii/Miya Kosei

Am inceput sa fac fotografii la virsta de 14 ani. (...) Se pare ca am deprins compozitia facind mai intii fotografii alb-negru. Apoi am inceput sa recunosc putin frumosul. Mult mai tirziu si impotriva vointei mele m-am apucat de fotografii in culori, cind am fost rugat sa le fac pentru o publicatie. Fotografiile in culori sunt un teatru de culori. Cum spunea Goethe, toate culorile sunt vectori intre alb si negru. Ele se intretes unele cu altele intr-un fel subtil, pentru a pune in scena un spectacol minunat. Ele compun poeme. Goethe spunea ca ele apar in colaborarea dintre frumusetea naturii si simtul omenesc al vederii. Fac fotografii in Romania de 50 de ani. Sunt foarte atras de frumusetea naturala si de frumusetea din sufletele oamenilor. Oamenii din Romania dau mereu o compozitie de o forma minunata. (...) in acest album, am introdus citeva fotografii pe care le-am utilizat inainte de mai multe ori. Unul dintre exemple e o fata care sta pe un deal pastorind o turma. Am facut aceasta fotografie in urma cu 25 ani. Fata spunea ca dorea sa devina un copac imens pe ale carui crengi si ramuri sa se poata odihni multe pasarele. Apoi a strigat cu vocea ei adorabila la oi: "Hai la mama!" Am fotografiat fata si ea ajunsese sa fie fixata ferm pe film. De fiecare data cind ma uit la aceasta fotografie simt o emotie puternica. Emotiile n-au limite. Fata traieste pe filmul care imi pastreaza emotiile. De fiecare data cind o privesc simt o senzatie noua. Miscarea e statica. Ma simt mereu inconfortabil cind vad acest conflict dintre tristete si frumusete. (...) Cind fac o fotografie, ma confrunt cu obiectul si cu compozitia generala. Apas butonul declansatorului cind vine momentul potrivit si dupa ce am luat in considerare multi factori: formele copacilor, motaiala pasarilor, lumina, unghiul si directia vintului. Fac tot ce pot pentru a potrivi culorile din natura si cele din sufletul meu. (...)