Ciuleandra | Liviu Rebreanu

Ciuleandra | Liviu Rebreanu
Pret:
20 RON

Vandut de: carturesti.ro

Cumpara

Desi a fost in general bine primit imediat dupa aparitie de cri­tica de intampinare in exercitiu (au scris favorabil Perpes­si­cius, N. Davidescu, M. Ralea), romanul Ciuleandra (1927) nu a fost creditat ca o naratiune de performanta, la nivelul capo­do­perelor unui scriitor consacrat prin Ion (1920) si Padurea span­zuratilor (1922). Criticii (in mod special Pompiliu Constan­ti­nes­cu) i-au reprosat fie superficialitatea analizei psihologice, fie intriga senzationala, fie artificiozitatea conflictului melo­dra­matic. Autorul insusi a marturisit in jurnal usurinta cu care a scris micul roman intr-o perioada de tatonare si mo­bi­li­za­re a eforturilor de constructie pentru Rascoala. Transcrie­rea finala a romanului, in august 1927, a avut totusi dificul­ta­ti­le ei, datorita indoielilor autorului, suspiciunii ca naratiunea su­fera de artificialitate: „Parca e ceva livresc in viata pe care o tra­iesc figurile“ – noteaza scriitorul in jurnal la data de 8 au­gust 1927 (v. Opere 17, p. 6). Printr-o exceptie de la credinta rebreniana statornica in arta majora serioasa, animata de o sem­nificatie morala clara, Ciuleandra „ar fi o demonstratie a artei privita ca simplu joc: nu vrea sa propovaduiasca si nici sa-ti lase vreun invatamant. Nu vrea decat sa amuze in sensul larg al cuvantului“ (ibidem, p. 6). Autorul nu-si abandoneaza insa ro­manul sub umbrela nesatisfacatoare a ideii de joc, adica de „o­pera de arta prea pura sau prea sintetica“, pentru ca l-ar des­tina astfel categoriei minore de simple „experiente de la­bo­rator“. Liviu Rebreanu isi expliciteaza in jurnal adevarata investitie de semnificatie: „Ciuleandra asta, pentru mine e o opera in care se exprima si se clarifica o taina sufleteasca mare, e cazul, des repetat, al iubirii pana la crima...“ (Opere 17, p. 7). Orgolios, dupa aparitia cartii nu agrea opiniile cri­ti­ce care nu o tratau cu incredere si cu suficienta seriozitate. In postumitatea prozatorului, aprecieri aproape unanime si­­tueaza aparitia romanului Ciuleandra din 1927 intr-un mo­ment de depresiune valorica a creatiei rebreniene. intre Pa­du­rea spanzuratilor, roman aparut in 1922, si Rascoala din 1932, deci de-a lungul unui intreg deceniu, apar trei romane ale lui Rebreanu, considerate de mai mica importanta: Adam si Eva, in 1925, Ciuleandra, in 1927, si Craisorul Horia, in 1929. Nu intru in detaliile extrem de interesante ale acestor eva­luari. Amintesc numai ca diagrama postuma a recon­si­de­ra­ri­lor a pus intr-o alta lumina, mai favorabila, cel putin ro­ma­ne­le Adam si Eva si Ciuleandra. in ceea ce ma priveste, am esti­mat ca micul roman Ciuleandra a urcat spectaculos in apre­cieri: eu il vad foarte aproape, daca nu chiar egalul, capo­do­perelor indubitabile Ion si Padurea spanzuratilor.